MARTURII
Roxana Sava
Daniel Pop
Ramona Ciobanu
Roxana Sava
Lumea e atat de grabita si atat de preocupata cu lucrurile banale incat tot ce este serios, profund si adevarat a devenit subiect de divertisment. In ceea ce ma priveste, pot sa spun ca intotdeauna L-am cautat pe Dumnezeu iar aceasta nu a fost pentru mine un subiect de divertisment. Doar de curand pot sa spun ca L-am gasit pe Dumnezeu cu adevarat. Asa cum multa lume crede, ca daca mergi o data pe saptamana la biserica (sau nici macar atat), ca daca ii ceri cate ceva lui Dumnezeu atunci cand esti in necaz sau pericol, te poti numi credincios. Asa am fost si eu. Ma rugam cand nu ma simteam bine sau cand aveam de dat vreun examen, dar niciodata nu o faceam neconditionat. Majoritatea dintre noi ne rugam cu un scop: pentru sanatate, iubire, familie, parinti, frati, prieteni, examene, bani, noroc, si niciodata nu ne punem problema ca si Dumnezeu vrea ceva de la noi sau ca de fapt noi suntem cei datori Lui. Relatia noastra cu Dumnezeu se limiteaza la ai cere cate ceva din cand in cand si a nu oferi nimic. Este adevarat ca noi, ca si fiinte limitate si muritoare nu prea avem ce sa ii oferim Dumnezeului nostru Atotputernic, dar eu cred ca totusi exista ceva ce Si-ar dori sa-I oferim si anume iubirea noastra neconditionata. Totusi este foarte greu pentru noi, niste fiinte atat de "slabe de inger" sa-i putem oferi lui Dumnezeu o iubire asa de mare, fara nici un fel de ajutor. In inima noastra bolnava si corupta n-ar incapea si nu s-ar putea naste niciodata un asemenea sentiment inalt fara Hristos. Numai in Hristos si cu Hristos ne putem incepe drumul catre inima lui Dumnezeu.
Am fost atat de mult timp departe de El incat am ajuns sa Il confundam de multe ori cu altcineva. Am trait atat de mult timp sub imperiul pacatului incat nimic altceva nu ni se pare mai real si mai adevarat decat pacatul.De foarte multe ori mi-am pus intrebari despre Dumnezeu, dar fara nici un rezultat pentru ca ochii mei nu puteau sa vada, urechile mele nu putea sa auda si inima mea nu putea sa simta Iubirea lui Dumnezeu. Nu intelegeam de ce Dumnezeu nu-mi raspunde, de ce ingaduie atata rau si atata suferinta, de ce sunt singura, de ce...? Pentru mine totul s-a schimbat in cateva zile, fara sa imi dau seama exact ce se intampla cu mine de fapt. In familia mea exista o situatie tensionata care ma afecta foarte mult. Totul mergea aiurea, acasa, la facultate, etc. Ajunsesem sa nu mai stiu ce vreau de la viata. Ajunsesem sa traiesc doar ca sa traiesc, pentru ca desi de multe ori imi doream sa nu mai traiesc, constiinta imi spunea ca totusi nu as vrea sa fac un gest atat de extrem. De fapt, am avut zile foarte negre si inainte de a avea probleme in familie. M-am simit foarte mult timp singura, nesigura, dorindu-mi sa traiesc altundeva, numai aici nu. Poate si datorita deceptiilor in "dragoste" pe care le-am avut in trecut sau a lipsei de comunicare din familie. Astfel incat, intr-o seara banala de februarie, aflandu-ma intr-o stare de depresie si de tristete acuta am inceput sa ma rog lui Hristos cu inima si mintea deschisa, fara ai mai cere nimic, fara a rosti nimic, pur si simplu gandindu-ma la El si rugandu-L sa imi dea o imbratisare pe care sa o platesc in iad, pentru ca stiam ca nu o merit. Am adormit iar a doua zi m-am trezit tot cam la fel de trista. Insa ceva imi spunea sa caut ceea ce mai cautasem pe "You Tube" cu cateva luni in urma, pentru a ma linisti si anume videoclipuri si muzica despre Isus Hristos. Si tot cautand si cautand, am dat si de videoclipuri cu pastori care vorbeau despre Hristos, despre pacat si cautarea mea s-a transformat intr-un obicei. In fiecare dimineata cand ma trezeam, ascultam astfel de predici pana cand Cuvantul Sfant al lui Dumnnezeu a patruns in inima mea. Am inceput sa inteleg cine este Dumnezeu, cine este Hristos cu adevarat. Era o altfel de cunoastere. Incepusem sa-L cunosc cu inima. Si minunea s-a produs : m-am indragostit de Hristos ! Sangele Sau Sfant mi-a spalat pacatele si Iubirea Sa Sfanta si-a facut loc in inima mea.
De atunci incerc sa Il cunosc din ce in ce mai bine, si sa-i ajut (atat cat imi sta deocamdata in putinta) pe cei din jurul meu sa Il cunoasca pe Hristos asa cum am ajuns sa Il cunosc si eu. Insa majoritatea nu vor sa asculte sau nu pot sa inteleaga pentru ca o astfel de cunoastere vine numai de la Sfantul Duh si numai prin Hristos atunci cand iti deschizi cu adevarat inima Lui. Viata mea, acum nu mai este aceiasi. Nu mai traiesc in pacat desi nu pot sa spun ca sunt fara de pacat, ci duc o lupta cu pacatul. Acum nu mai sunt trista pentru mine ci doar pentru ceilalti, pentru cei dragi care nu au cum sau nu pot sa isi deschida inimile acum. Poate ca eu nu sunt suficient de pregatita sa le vorbesc despre Hristos. Sunt convinsa ca mai am multe de invatat si de inteles. Si numai atat. Am nevoie de prieteni in Hristos cu care ma pot sfatui, pentru ca duc aceasta lupta singura. Nu ma plang, dar daca voi avea vreun moment de slabiciune, mi-e frica ca nu voi avea pe nimeni langa mine care sa ma sprijine. Frecventez in continuare o biserica traditionala, ma simt bine acolo cu toate ca nu sunt de acord cu toate practicile acelei biserici. Ma rog ca Iisus Hristos sa trezeasca cat mai multe persoane din acest somn adanc, aceasta noapte neagra care a pus stapanire pe intreaga societate a zilelor noastre.
Roxana
br3ak_of_dawn@yahoo.com
Daniel Pop
Mă numesc Daniel Pop, am 41 de ani şi dacă astăzi mai sunt în viată, sunt datorită Lui Dumnezeu şi dragostei Lui nemeritate. In cea mai critică zi din viaţa mea, atunci când suferinţa a atins punctul culminant şi când medicii spuneau că voi face febră foarte mare şi ca voi muri, Dumnezeu mi-a dovedit că nimeni nu poate lua sau da viaţa, decât El. Aveam 8 ani când mama mea s-a pocăit şi aşa am ajuns pentru prima dată în conctact cu o biserică baptistă.
De mic copil mama mea m-a învăţat multe lucruri frumoase despre Dumnezeu, iar alături de un grup de copii am învăţat din Biblie care este viaţa pe care noi oamenii trebuie să o trăim pentru ai fi plăcuţi Lui. O dată cu trecerea anilor devenind adolescent, am îndrăznit să cred că omul poate fi fericit şi fără Dumnezeu. Simţeam un gol în fiinţa mea, o neâmplinire, asa că prin viaţa pe care o trăiam în fiecare zi încercam să mă împlinesc pentru a mă simţi fericit. Curând locul Lui Dumnezeu l-a luat profesia (sculptura), cinematografele, discoteca, sporturi ca, fotbalul sau tenisul de masă. Continuam însă să mă simt nefericit, aşa că am început să beau, să fumez si realizam că în loc să devin fericit mă afundam tot mai mult în păcat şi deveneam tot mai împotrivitor fată de voia lui Dumnezeu.
În această perioadă din viaţa mea când aveam aproximativ 17 ani, datorită neascultării mele de Dumnezeu, în mintea mea a apărut o voce prin care Dumnezeu îmi vorbea si îmi spunea mereu acelaşi lucru: ‘’Dani dacă nu te pocăieşti am sa te pun în pat ca şi pe sora ta.’’ Trebuie să vă spun că mai am o soră bolnavă care la vârsta de 9 luni a făcut aprindere la creier (encefalită). Nu judecă, nu vorbeşte, nu umblă şi prin acest mod Dumnezeu mă avertiza că trebuie să mă pocăiesc. Până atunci, eu credeam că pocăitul este persoana care frecventează o anumită biserică şi de care oamenii îşi pot bate joc. Abia când Dumnezeu mi-a spus că trebuie să mă pocăiesc am înţeles că de fapt Dumnezeu dorea să îmi schimb atitudinea şi comportamentul meu faţă de El şi totodată şi faţă de cei din jurul meu. Adevărul este că nu eram dispus să accept voia lui Dumnezeu, aşa că am continuat să trăiesc aceeaş viaţă de păcat împotrivindu-mă astfel lui Dumnezeu.
Timp de aproximativ 7 luni de zile nu am reuşit să scap de acea voce, care îmi repeta mereu şi mereu acelaşi lucru: ‘’Dani dacă nu te pocăieşti am să te pun în pat ca şi pe sora ta.’’ Intr-o seara m-am pus pe pat alături de sora mea şi după aproximativ 2 minute m-am sculat şi i-am spus: ‘’Cum ai să mă pui pe pat, aşa? Vezi că nu poţi? Nu ai nici o putere asupra mea. Vreau să mă laşi în pace ca să îmi trăiesc viaţa aşa cum doresc.’’ Din acel moment acea voce m-a parăsit.
În acea perioadă, nu numai că eram neascultător de Dumnezeu, dar eram şi foarte neascultător de părinţi. Trecând peste voia lor am plecat într-o excursie fară să ştiu că prin ceea ce urma să trec, Dumnezeu îmi va schimba întreaga viată.
Mă aflam în Delta Dunării împreună cu mai mulţi tineri si a doua zi pe la amiază am hotărât să mergem să facem baie. După ce am înotat puţin m-am urcat pe unul din maluri şi am vrut să plonjez în apă dar m-am întepat in picior chiar la mal. Nu am mai reusit sa plonjez in apa adanca ci am căzut unde apa era foarte mică. Mi-am fracturat coloana, paralizând pe loc. Am fost transportat la spitalul din Constanţa şi după 4 zile la Bucureşti. Am fost consultat de o comisie de medici şi mi-au spus că nu mă operează pentru că voi muri pe masa de operatie.
Duminică, fratele Florin Pindic, liderul nostru de grup a alergat pe la bisericile din Bucureşti şi i-a îndemnat pe frati să se roage şi să postească pentru mine. După numai două zile am avut parte de prezenţa lui Dumnezeu într-un mod deosebit.
Era într-o marţi seara, eram singur în salon, tatăl meu şi ceilalţi pacienţi fiind pe coridor uitandu-se la televizor. Era întuneric iar uşa era întredeschisă aşa că aveam puţină lumină. Dintr-o dată am simţit o mână care îmi atingea un picior, am privit în jur dar nu era nimeni. Continuam să simt acea mână. Realizam că Dumnezeu era cu mine acolo. Aveam atât de mare nevoie de Dumnezeu în acele momente şi iată că în ciuda neascultării mele de Dumnezeu şi a comportării mele nebunesti, El îmi dovedea că mă iubeşte şi ca îi pasă de mine. În acea seară mi-am amintit de viaţa pe care am trăit-o şi de modul în care am îndrăznit să îmi bat joc de Dumnezeu. Cu lacrimi în ochi i-am spus: ‘’Doamne, recunosc că sunt un păcătos, am nevoie de Tine, am păcătuit împotriva Ta, iartă-mă. Te rog să intri în viaţa mea şi aşa cum ai schimbat viaţa atâtor oameni te rog să o schimbi şi pe a mea.
În acea clipă acea voce a apărut din nou în mintea mea si de această dată îmi spunea: ‘’Dani, sunt cu tine, te iubesc, îmi pasă de tine şi vreau să îţi port de grijă.’’ Probabil vă este greu să înţelegeţi, dar din acea clipă am devenit cu adevărat fericit. Abia atunci pe patul unui spital am înţeles că golul pe care îl simţisem în finţa mea era creat special de Dumnezeu ca o nevoie a mea după El. Am mai inteles ca placerile lumii acesteia nu pot implini un om din punct de vedere spiritual. Numai când omul recunoaşte că are nevoie de Dumnezeu, poate deveni cu adevărat fericit.
Am paralizat în 1984 si de atunci au trecut 24 ani. Acesti ani nu au fost uşori, dar sunt fericit şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că în toţi aceşti ani, am văzut cum El mi-a purtat de grijă într-un mod deosebit. Am început să citesc Biblia şi să o recunosc ca find Cuvântul lui Dumnezeu. Treptat am început să mă încred în El, am început să mă rog şi să îi fiu mulţumitor pentru toate lucrurile din viaţa mea. Am început să împlinesc cuvântul lui Dumnezeu şi să fiu alături de cei care treceau prin suferinţi la fel ca mine. Am incercat să fiu alături de ei in nevoile lor, dovedindu-le ca îi iubesc, că îmi pasă de ei şi totodata puteam să le spun despre iubirea lui Dumnezeu arătată noua prin Domnul Isus. Astăzi sunt fericit că Dumnezeu se foloseşte de mine în moduri diferite. Mă simt binecuvântat de El şi aştept cu nerăbdare ziua când ISUS va veni şi va împlini pentru mine tot ce El mi-a promis în Cuvântul Său. Va indemn pe toti cei care cititi mărturia mea, să îngenunchiaţi la picioarele Domnului Isus şi să-L acceptati în viaţa voastră ca Domn si mantuitor. El este singurul care vă cunoaşte viaţa si problemele. Numai El vă poate împlini şi vă poate dărui adevărata fericire. Dumnezeu să vă ajute să vă traiţi viaţa alături de El.
Cu dragoste şi respect, Daniel Pop.
Ramona Ciobanu
Dumnezeu a adunat fiecare vis al meu in liniste, a ascultat fiecare rugaciune si a implinit toate aceastea la vremea Lui. Visurile mele din copilarie, de a ajunge in Africa, cu toate ca erau frumoase, credeam ca nu se vor implini vreodata. Dar totul a devenit si mai frumos cand voia Domnului s-a implinit.
In anul 2007, Dumnezeu mi-a dat onoarea de a merge in Africa. Cele doua luni pe care le-am petrecut in Mozambic (care este a doua tara saraca din lume), a fost timpul in care Dumnezeu mi-a schimbat viata.
Inca de pe vreme liceului Dumnezeu mi-a pus pe inima sa ma rog pt. Africa si am nadajduit ca Dumnezeu ma poate ajuta ca intr-o zi sa ajung acolo iar Dumnezeu care intotdeauna face mult mai mult decat noi cerem sau gadim, mi-a deschis aceasta usa. Dumnezeu a lucrat intr-un mod deosebit, am vazut Mana Lui la lucru, am vazut frumusetea Lui si am gustat din bunatatea Lui, cum pana atunci nu mai gustasem.
Am facut tot ceea ce am putut pt. a largi Imparatia Domnului. Impreuna cu mine a fost si Cristina si alti misionari din America, El Salvador si Africa de Sud. Am lucrat cu copii care au fost o adevarata binecuvatare pt. noi. Am vizitat casele de bebelusi si ne-am rugat pt. ei. Am lucrat cu tinerii, in biserici dar si in lucrarea de evenghelizare mergand din coliba in coliba. In evanghelizarea din coliba in coliba am vazut cea mai mare minune care I se poate intampla unui om , minunea de a incepe o viata noua cu Isus, minunea de a spune da lui Isus. Am ajuns in zone neevaghelizate, unde oamenii nu auzise de Dumnezeu , nici de Isus. Ei stiau doar de vraciul satului dar Dumnezeu a rupt blestemele si multi oameni L-au acceptat pe Isus ca Salvatorul lor personal.
Planurile lui Isus sunt mult mai bune pt. noi decat ale noastre si daca Isus ne-ar spune sa parasim confortul, sa indraznim pt. ca ce are El pt. noi e mult mai bun. Ascultarea si increderea noastra in Dumnezeu sunt unele din cele mai importante lucruri din Univers. Umblarea cu Isus inseamna ca harul este la lucru in natura noastra umana. Sa ne lasam invatati de Domnul, sa ingaduim sa ne arate ce doreste El de la noi si sa facem tot ceea ce ne va spune.
Porunca pe care Domnul Isus ne-a dat-o inainte de a se inalta la cer a fost sa mergem pana la marginile Pamantului si sa facem ucenici (Matei 28:18-20), pentru a largi Imparatia lui Dumnezeu. Isus a murit ca noi sa nu mai traim pt. noi insine. El vrea sa isi traiasca viata prin noi si astfel sa ne faca datatori de viata. Fie ca inimile noastre sa fie atinse de strigatul celor pierduti asa cum e atinsa inima lui Isus, Amin.
Mai este un aspect despre care vreau sa va vorbesc. Vreau sa va spun ca exista un pret. Stim ca pe Isus la costat totul si datorita Lui noi azi avem viata. Ceea ce parea o tragedie a avut ca scop salvarea lumii. In spatele fiecarei furtuni si a fiecarei suferinti se afla un scop plin de dragoste. Si in cazul meu a existat un pret pe care a trebuit sa-l platesc. Prin suferinta prin care trec, Dumnezeu mi-a intarit credinta. Cand eram inspaimantata, cand nimic nu mai avea sens, a trebuit sa ma agat si mai puternic de mesajul Evangheliei. Dumnezeu ma iubeste si ma iubeste enorm. Dumnezeu e credincios, a stat si sta langa mine clipa de cilpa. Puterea Crucii nu inseamna scutire de suferinta ci transformarea suferintei in biruinta. Noi suntem mai mult decat biruitori prin El si cu ajutorul Lui vom invinge orice ar veni asupra noastra. Noi stim ca daca-L iubim pe Domnul, toate lucrurile vor lucra impreuna spre binele nostru.
Indrazniti oricat de mare e pretul care trebuie platit, pt. ca cel mai bun loc pt. noi este in voia Domnului. El are lucruri mari pt. noi, vrea sa schimbe natiuni prin noi, dar trebuie sa fim sensibili la ceea ce Duhul Sfant are sa ne spuna. Lauda-l pe Domnul pt. ca ii pasa de tine. El pune creatia in miscare, face imposibilul posibil, ca voia Lui sa se implineasca.
P.S. Vreau sa multumesc tuturor celor care s-au rugat si inca se mai roaga pt. mine. Dumnezeu sa va rasplateasca. Sunt binecuvatata si onorata sa am asa frati si surori.
Ramona